Începând cu anii 1990, Afganistanul a devenit un actor central în economia globală a drogurilor, înregistrând o creștere semnificativă a producției de opiu, mai ales după 2001.
Până în 2020, Afganistanul devenise principalul furnizor mondial, asigurând aproximativ 85% din producția globală de opiu.
Această situație a început să se schimbe odată cu revenirea talibanilor la putere în 2021. La scurt timp după preluarea controlului, administrația talibană a emis un decret prin care interzicea cultivarea macului, planta din care se obține opiul. Interdicția a fost însoțită de măsuri punitive severe împotriva celor care o încălcau.
Deși această decizie amintește de politici similare aplicate în timpul primei guvernări talibane între 1996 și 2001, ea a fost implementată într-un context local și global considerabil diferit.
În consecință, întrebările privind aplicarea efectivă a interdicției asupra macului, precum și implicațiile sale interne și regionale, rămân în centrul dezbaterilor politice actuale și al analizelor din teren.
Atunci și acum: ce s-a schimbat?
Când talibanii au preluat Kabulul în 1996, Afganistanul ajunsese deja la un prag critic în producția globală de opiu. Prăbușirea economică, dezintegrarea autorității statului și creșterea prețurilor la opiu au creat un teren fertil pentru cultivarea pe scară largă a macului.
În acea perioadă, talibanii au beneficiat indirect de economia drogurilor prin taxele impuse asupra producției agricole. Totuși, în 1999, odată cu declarația lui Mullah Mohammed Omar privind interzicerea macului, direcția politicii s-a schimbat semnificativ. Astfel au fost înființate comisii speciale, impuse sancțiuni stricte, iar până în 2001, conform Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), cultivarea macului a scăzut cu aproximativ 91%.
După ce talibanii s-au transformat într-o insurgență armată în anii 2000, relația lor cu economia drogurilor a fost restructurată. Veniturile proveneau din ce în ce mai mult nu din producție directă, ci din transport, furnizarea de securitate, taxare și permise de contrabandă.
Până în 2018, se estima că talibanii obțineau aproximativ 20% din veniturile lor din piața narcoticelor din țară. Această bază financiară le-a permis să-și consolideze capacitatea militară și influența pe teren, subminând în același timp sprijinul popular pentru guvernul central și destabilizând aparatul de securitate.
În timpul celei de-a doua perioade de guvernare talibană, liderul lor, Mullah Hibatullah Akhundzada, a emis un decret pe 14 aprilie 2022, interzicând oficial cultivarea macului și producția de opiu în Afganistan. S-a anunțat public că cei care încalcă interdicția vor fi sancționați prin confiscarea recoltelor și pedepse severe.Cu toate acestea, impactul anticipat al interdicției nu a fost observat în primul an. Dimpotrivă, datele UNODC au indicat că suprafețele cultivate cu mac au crescut cu 28% în 2022.
Această situație s-a schimbat semnificativ începând cu începutul anului 2023. Conform datelor UNODC, suprafața cultivată cu mac a scăzut brusc la 10.800 de hectare în 2023, de la 233.000 de hectare în 2022. În aceeași perioadă, producția de opiu a scăzut de la 6.200 de tone la 333 de tone, reprezentând o scădere de 95%.
Surse independente care au realizat analize bazate pe imagini din satelit, precum AlcisGeo, au confirmat aceste constatări. De exemplu, cultivarea macului în provincia Helmand a scăzut de la 129 640 de hectare în 2022 la doar 740 de hectare în 2023.
Cu toate acestea, în 2024, producția de opiu în Afganistan a crescut cu 30% față de anul precedent, ajungând la 433 de tone. În ciuda acestei creșteri, cifra rămâne cu 93% mai mică decât nivelurile din 2022.
Aceste date indică faptul că administrația talibană a obținut un succes notabil pe termen scurt în aplicarea interdicției asupra macului. Cu toate acestea, sustenabilitatea acestui succes depinde de transformarea structurii socioeconomice existente.
Cultivarea macului în economia rurală a Afganistanului nu este doar o activitate ilegală, ci este percepută și ca o formă indispensabilă de agricultură de subzistență. În special în provincii precum Helmand, Nangarhar și Kandahar, cultivarea macului a devenit aproape singura sursă de trai pentru mulți fermieri, din cauza deficitelor de infrastructură, sprijinului limitat din partea statului și accesului restrâns la piețe.
Prin urmare, pentru ca interdicția asupra macului să fie sustenabilă pe termen mediu și lung, sunt esențiale reformele agricole, integrarea fermierilor pe piețele legale și dezvoltarea unor surse alternative de venit.
În plus, în 2024, cultivarea opiului s-a deplasat geografic de la regiunile sud-vestice intens cultivate către nord-est. În mod remarcabil, suprafața cultivată în provincia Badakhshan a crescut cu 381%.
Această schimbare este atribuită controlului strict al talibanilor în sud, în contrast cu o supraveghere mai slabă în nord-est. De asemenea, proximitatea nord-estului la granițele cu China, Tadjikistan și Pakistan a contribuit la reconfigurarea rutelor de trafic de droguri.
Relația istorică a talibanilor cu economia drogurilor nu s-a limitat doar la producția de opiu. În timp, aceasta a evoluat într-un sistem mai complex, implicând controlul asupra rutelor de contrabandă, colectarea de taxe din traficul de droguri și gestionarea rețelelor de transport, care servesc drept surse de finanțare organizațională.
În prezent, odată cu declinul producției de opiu, această structură se îndreaptă tot mai mult către droguri sintetice.
Tendințe emergente în economia drogurilor
Deși interdicția talibanilor asupra macului poate fi privită ca un succes pe termen scurt, transformările care au loc în economia drogurilor din țară generează noi provocări complexe pentru securitatea regională și stabilitatea economică.
Raporturi recente emise de Inspectorul General Special al SUA pentru Reconstrucția Afganistanului (SIGAR) relevă că, în ciuda interdicției, stocuri masive de opiu acumulate de-a lungul anilor persistă, în special în sudul Afganistanului. Aceste rezerve sunt estimate la peste 16.000 de tone, suficiente pentru a satisface cererea globală de opiu pentru câțiva ani.
Această situație limitează considerabil impactul suspendării cultivării macului asupra ofertei globale de droguri, cel puțin pe termen mediu.
Mai mult, transformarea în curs a economiei drogurilor nu este determinată doar de ofertă, ci este remarcabilă și în ceea ce privește schimbările structurale în producție și comerț. În timp ce talibanii interzic cultivarea opiului, producătorii s-au orientat tot mai mult către fabricarea drogurilor sintetice, producția de metamfetamină înregistrând o creștere semnificativă în ultimii ani.
Mai multe organizații internaționale, inclusiv UNODC, raportează că metamfetamina—derivată din planta ephedra și produsă la costuri reduse—a devenit răspândită în sud-estul Afganistanului ca alternativă la traficul tradițional de opiu.
Raporturile indică, de asemenea, o creștere a producției de tablete sintetice cunoscute local sub numele de „tablet K”, care pot conține metamfetamină, opioide și MDMA, un drog sintetic cunoscut sub numele de „ecstasy”. Această tendință emergentă semnalează un nou val de amenințări la adresa securității frontierelor și a sănătății publice regionale.
Stocurile substanțiale de opiu, combinate cu creșterea producției de metamfetamină, au implicații ce depășesc granițele dinamicei interne a Afganistanului.
Țări vecine precum Iran, Tadjikistan și Pakistan, deși afirmă hotărârea talibanilor de a aplica interdicția asupra opiului, au raportat o creștere semnificativă a traficului de droguri sintetice în ultima perioadă. Notabil, arestările și confiscările legate de metamfetamină în Iran evidențiază natura răspândită a fluxurilor de droguri sintetice provenite din Afganistan.
În acest context, devine evident că mecanismele regionale de informații și securitate la frontieră sunt insuficient pregătite pentru a contracara amenințarea emergentă reprezentată de narcoticele sintetice.
Interdicția talibanilor asupra opiului este interpretată pe scară largă ca o încercare de a obține legitimitate internațională. Cu toate acestea, această căutare a legitimității poate eșua în absența unor alternative economice sustenabile.
Atâta timp cât proiectele de mijloace alternative de trai destinate populațiilor rurale rămân insuficiente, probabilitatea ca stocurile de opiu să fie exploatate pe piețele negre sau ca producția de droguri sintetice să se extindă va împiedica talibanii să-și mențină constant interdicțiile.
Eforturile talibanilor de a controla economia drogurilor par puțin probabil să obțină succes pe termen lung dacă rămân limitate doar la măsuri orientate spre securitate.
O transformare autentică poate fi realizată doar printr-o strategie cuprinzătoare care să includă dezvoltarea rurală, reforma agricolă, generarea de venituri alternative și o cooperare transfrontalieră îmbunătățită.
În caz contrar, interdicția asupra macului riscă să rămână doar un instrument de guvernare, în cele din urmă înlocuit de o economie a drogurilor sintetice mai complexă și mai greu de controlat.
