Liderii NATO sunt așteptați să dezvăluie un nou angajament ambițios privind cheltuielile de apărare la summitul din această săptămână, care ar impune fiecărei națiuni membre să aloce 5% din produsul intern brut (PIB) pentru cheltuieli militare.

Cu toate acestea, chiar înainte de anunț, aliați-cheie își asigură excepții, iar întrebările cu privire la aplicabilitatea obiectivului sunt tot mai numeroase.

Spania a ajuns la un acord pentru a fi exclusă de la ținta de 5%, a confirmat prim-ministrul Pedro Sanchez duminică, în timp ce NATO finalizează textul unei declarații finale simplificate, de o singură pagină. Se pare că textul va elimina formularea anterioară care cerea „tuturor aliaților” să se angajeze la acest obiectiv.

Între timp, președintele SUA, Donald Trump, un susținător fervent al creșterii cheltuielilor de apărare ale aliaților, a declarat că pragul de 5% ar trebui să se aplice doar partenerilor Americii, nu și Statelor Unite.

„Nu cred că noi ar trebui să o facem, dar cred că ei ar trebui”, a declarat Trump vineri, calificând Canada drept „un contribuabil slab” și adăugând că „NATO va trebui să se ocupe de Spania”.

Ce presupune pragul de 5%

Propunerea de a aloca 5% din PIB pentru apărare include două componente. Prima — și cea mai solicitantă — este un angajament de 3,5% din PIB pentru cheltuieli militare de bază, o creștere semnificativă față de pragul de 2% stabilit de mult timp de NATO, pe care doar 22 din cei 32 de aliați l-au atins.

Restul de 1,5% include investiții mai largi în infrastructură civilă, apărare cibernetică și reziliență societală — măsuri precum modernizarea drumurilor, porturilor și aeroporturilor pentru a facilita desfășurarea rapidă a forțelor militare, precum și pregătiri pentru războiul hibrid și cibernetic.

Deși majoritatea țărilor pot îndeplini cu ușurință cerințele din a doua categorie, angajamentul de 3,5% pentru apărare reprezintă o provocare semnificativă, mai ales pentru țări precum Spania.

În prezent, Spania cheltuie doar 1,28% din PIB pentru apărare, conform estimărilor NATO — cea mai mică rată dintre toate țările membre ale alianței. Sanchez afirmă că guvernul său va crește această cifră la 2,1%, ceea ce consideră suficient pentru a îndeplini „obiectivele de capabilitate” ale NATO, care se referă la rolurile militare specifice și contribuțiile în echipamente atribuite fiecărui membru.

Presiuni interne

Guvernul lui Sanchez se confruntă cu o presiune tot mai mare pe plan intern, unde depinde de o coaliție fragilă și se luptă cu acuzații de corupție care afectează cercul său politic apropiat. Partidele de opoziție au început deja să ceară alegeri anticipate, complicând orice efort de a crește semnificativ cheltuielile militare.

Spania este, de asemenea, printre cei mai mici contributori europeni de ajutor militar pentru Ucraina.

Mizele cresc pentru Europa

Presiunea pentru creșterea cheltuielilor vine pe fondul îngrijorărilor tot mai mari legate de războiul Rusiei cu Ucraina și de semnele unei intensificări a războiului hibrid — de la atacuri cibernetice la blocarea semnalului GPS și sabotarea infrastructurii — pe întreg continentul. Planificatorii NATO afirmă că apărarea Europei împotriva unui posibil atac rusesc necesită un minim de 3% din PIB în investiții militare.

Mai multe țări din prima linie și din nordul Europei, inclusiv Germania, Norvegia, Suedia, Țările de Jos și statele baltice, sunt așteptate să atingă sau să depășească ținta completă de 5%. Țările de Jos estimează că va trebui să găsească între 16 și 19 miliarde de euro suplimentari pentru a-și îndeplini obligațiile.

Ministrul de externe al Spaniei, Jose Manuel Albares a argumentat luni că accentul ar trebui pus pe capabilități, nu doar pe procente. „Spania poate răspunde nevoilor alianței cu 2,1%”, a insistat el.

Un termen-limită în vizor?

Alianța dezbate, de asemenea, cât de rapid ar trebui să crească cheltuielile membrilor.

Un termen-limită pentru 2032 a fost propus, fiind mult mai agresiv decât obiectivele anterioare, care nu aveau un termen clar. Însă, îngrijorările legate de capacitatea Rusiei de a se regrupa militar în următorii cinci până la zece ani determină o mai mare urgență.

În timp ce unele țări, precum Italia, cer un deceniu întreg pentru a atinge ținta, altele doresc un interval de timp mai strâns. Discuțiile au inclus chiar și o posibilă revizuire în 2029 și o extindere a termenului până în 2035 pentru membrii care rămân în urmă.

Cu toate acestea, așa cum a subliniat Trump, răbdarea este pe sfârșite. „Am susținut NATO suficient de mult”, a spus el. „Acum e rândul lor.”