Pe parcursul ultimelor săptămâni catastrofa umanitară care se intensifică în Gaza a stârnit o serie de condamnări din partea societății civile și a diferitelor guverne, inclusiv din partea celor occidentale, care până acum s-au abținut să exprime condamnări dure.

Ministrul britanic de externe, David Lammy, a exprimat sentimente care au declanșat o nouă analiză a poziției britanice față de Israel. El a menționat că Regatul Unit „va merge mai departe în luarea de măsuri împotriva Israelului... dacă situația intolerabilă continuă.”

Dar semnalează acest lucru o schimbare semnificativă în politica externă a Marii Britanii? Sau va fi criticat ca fiind doar o postură simbolică, lipsită de consecințe reale și substanțiale?

Măsuri potențiale

Academicieni precum profesorul israelian Omer Bartov, unul dintre cei mai importanți experți mondiali în studiile din domeniul genocidului, a ajuns public la concluzia că ceea ce realizează Israelul în Gaza este genocid, chiar în paginile The New York Times.

Judecătoarea din Mare Britanie, baroneasa Kennedy, a ajuns public la aceeași concluzie la un post de radio britanic. În mediul academic, mass-media și societatea civilă din țară, dar și în cercurile guvernamentale și de politici, concluzia că războiul Israelului din Gaza a devenit genocid nu este deloc neobișnuită. În privat, mulți dintre cei care ocupă funcții înalte în autoritățile politice și guvernamentale recunosc același lucru.

Având în vedere acest sentiment generalizat, care se potrivește cu faptele de pe teren din Gaza din cauza acțiunii israeliene, există în mod firesc o presiune mare asupra guvernului britanic să transforme retorica mai dură asupra Israelului în acțiune.

Într-adevăr sunt disponibile mai multe măsuri concrete în acest sens. Acestea variază de la gesturi simbolice la măsuri legale și diplomatice semnificative:

Suspendarea exporturilor de arme: Marea Britanie a acordat în trecut licențe pentru arme în valoare de sute de milioane de lire către Israel. O suspendare și anulare substanțială a multor astfel de licențe a avut loc anul trecut, dar multe rămân încă, în special pentru piese F-35. Suspendarea sau revocarea acestor licențe ar fi o escaladare majoră, deși nu fără precedent, a presiunii diplomatice.

Sprijin mai puternic pentru anchetele internaționale: Marea Britanie ar putea să ofere mai mult sprijin public Curții Penale Internaționale, care s-a confruntat cu o presiune enormă în ultimele luni. Marea Britanie ar trebui să publice și răspunsul legal oficial la concluzia Curții Internaționale de Justiție (CIJ), potrivit căreia ocuparea teritoriilor palestiniene este ilegală; aceasta este o cerere pe care peste 100 de parlamentari britanici au formulat-o recent ei înșiși.

Dar mai mult decât atât, Marea Britanie s-ar putea alătura public cazului Africii de Sud la CIJ, care a acuzat Israelul de genocid. Un astfel de mesaj ar exercita o presiune considerabilă asupra sistemului politic israelian.

Interzicerea în continuare a miniștrilor israelieni extremiști și a grupurilor de coloniști: Având în vedere îngrijorarea internațională crescândă privind rolul miniștrilor de extremă dreaptă în incitarea la violență, Marea Britanie ar putea merge mult mai departe în desemnarea altor miniștri din guvernul lui Benjamin Netanyahu, dincolo de Itamar Ben Gvir și Bezalel Smotrich.

În special, sancționarea miniștrilor Apărării și Afacerilor Externe, având în vedere retorica lor din ce în ce mai belicoasă și de extremă dreaptă, ar trimite un mesaj definitiv. În ceea ce privește grupurile de coloniști din Cisiordania ocupată, întreaga întreprindere de colonizare este ilegală conform legii și politicii britanice. Orice implicare cu aceasta ar putea fi o infracțiune. În prezent organizațiile caritabile britanice pot strânge bani pentru colonii - un exemplu controversat a ieșit la iveală în această săptămână.

Recunoașterea Palestinei: Susținută de multă vreme de mulți membri ai Partidului Laburist și din alte capitale europene, recunoașterea Palestinei ca stat ar putea avea greutate simbolică și legală.

Interzicerea produselor din colonii: În timp ce Marea Britanie impune etichetarea mărfurilor din coloniile israeliene, o interdicție completă ar putea urma modelele implementate în Irlanda sau propuse de UE.

Urmăriri penale: Oficialii britanici ar putea declara că oficialii israelieni sau personalul militar ar putea face obiectul urmăririi penale, în funcție de dovezile furnizate. (A se nota cazul portughez al unui soldat israelian identificat de societatea civilă).

Fiecare dintre acești pași, deși plin de complicații politice, se încadrează în întregime în sfera de competență a aparatului de politică externă al Marii Britanii - pur și simplu necesită voință politică.

Lipsa de credibilitate

Aceasta este, desigur, întrebarea - are Londra voința politică să implementeze acești pași? Care sunt motivele acestei reticențe?

Până acum, nu este foarte clar că retorica tot mai dură a lui Lammy privind Israel va duce la schimbări substanțiale de politică. Comentariile sale nu au fost urmate de acțiuni imediate și nu au existat indicii, cel puțin publice, că ar urma să se ia astfel de măsuri.

Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că, în rândul alegătorilor laburiști, al deputaților laburiști și al publicului larg, există furie și frustrare față de guvernul israelian pentru acțiunile sale față de palestinieni, nu doar recent în Gaza, ci și în Cisiordania ocupată.

Cu toate acestea schimbările efective ale politicilor vor întâmpina probabil mai multe obstacole majore în cadrul Partidului laburist, care guvernează în prezent Marea Britanie.

Primul se referă la moștenirea erei Jeremy Corbyn, în timpul căreia Partidul Laburist s-a confruntat cu critici pentru modul în care a gestionat acuzațiile de antisemitism, determinând conducerea ulterioară să investească eforturi semnificative în reconstruirea încrederii cu comunitățile evreiești britanice.

Al doilea se referă la alinierea Londrei cu Washington DC. Există o convingere profundă că interesele strategice naționale ale Londrei necesită fundamental o alianță profundă cu Statele Unite ale Americii și că dacă această alianță s-ar rupe, ar avea consecințe extrem de negative pentru Marea Britanie.

Washington DC, desigur, sprijină enorm Israelul și guvernul Netanyahu; îngrijorarea Londrei este că în cazul în care Marea Britanie devine prea critică față de Tel Aviv, acest lucru ar putea crea tensiuni inutile cu Washington DC.

Având în vedere cât de important este elementul american în arhitectura de securitate britanică, în special când se consideră nu doar lumea arabă mai largă și Orientul Mijlociu, ci și Rusia și Europa, nu este greu de înțeles de ce Londra ar fi prudentă în a lua măsuri care ar putea supăra Washingtonul.

Motivul final pare să fie unul foarte personal, în sensul că actualul prim-ministru laburist, Keir Starmer, este în mod special investit în relația Marea Britanie-Israel, în ciuda încălcărilor grave ale dreptului internațional de către Tel Aviv, fie că este vorba de teritoriile palestiniene ocupate, Liban, Siria sau Iran.

Acest lucru poate fi surprinzător, având în vedere trecutul lui Starmer ca avocat pentru drepturile omului, dar a fost clarificat în mod repetat în ultimii doi ani. În acest sens, o schimbare de politică poate fi legată de prezentarea argumentelor potrivite, dar este și fundamental l legată de convingerile personale ale lui Starmer.

Ruperea barajului este improbabilă

Cu toate acestea, guvernul britanic se bazează pe partidul parlamentar Laburist, și un număr din ce în ce mai mare de deputați laburiști - precum și deputați din alte partide - sunt decisiv nemulțumiți de poziția Marii Britanii față de Israel.

Acest lucru pare să fi fost și motivul pentru care Marea Britanie a interzis doi miniștri israelieni, Ben Gvir și Smotrich, alături de Canada, Norvegia și Noua Zeelandă.

În acest sens, este probabil că vor avea loc alte interdicții, deși nu este clar la ce nivel sau câte. Măsuri suplimentare asupra diferiților coloniști israelieni ar putea fi, de asemenea, în pregătire, deși numărul acestora este, de asemenea, neclar.

Ar putea fi făcuți mai mulți pași? Recunoașterea unui stat palestinian rămâne posibilă - mai ales având în vedere că aceasta era de fapt politica stabilită a Partidului Laburist până relativ recent - dar ar cauza probabil un nivel de tensiune cu Washington DC cu care Londra poate fi reticentă să se angajeze în prezent.

Încetarea vânzărilor de piese F-35 ar fi puțin probabilă, în special după ce guvernul britanic a petrecut mult timp și efort pentru a-și apăra poziția în instanță împotriva contestațiilor referitoare la această politică. În ceea ce privește alăturarea la cazul sud-african la CIJ, aceasta ar necesita o voință politică extraordinară, care pare să lipsească.

Ca atare, riscul ca aceste declarații recente, și chiar și interdicții suplimentare, să fie concepute mai mult pentru a gestiona imaginea politică decât pentru a livra schimbare structurală. Dacă nu sunt susținute de măsuri politice substanțiale și tangibile, este puțin probabil să convingă publicul larg că a existat o schimbare reală a politicii britanice față de Israel/Palestina.