De Ziua Internațională a Prieteniei, sărbătorită pe 30 iulie în întreaga lume, oamenii postează mesaje emoționante, își etichetează prietenii și împărtășesc fotografii nostalgice din trecut.
Această zi a fost proclamată oficial de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 2011, dar își are originile în 1958, când Cruciada Mondială a Prieteniei (World Friendship Crusade) a propus o zi dedicată celebrării valorii prieteniei.
Ziua încurajează oamenii din întreaga lume să-și prețuiască prietenii, să-și exprime recunoștința și să întărească legăturile care ne unesc. Dar în lumea de astăzi a hiperconectivității și dincolo de gesturile digitale se află o întrebare mai profundă: suntem cu adevărat mai conectați sau mai singuri ca niciodată?
În ciuda multitudinii de platforme de socializare, aplicații de mesagerie și apeluri video care au revoluționat modul în care interacționăm, experții avertizează că am putea confunda conexiunea cu comuniunea.
„Oamenii sunt ființe sociale. Au nevoie de interacțiune față în față, să se privească în ochi, să se atingă, să fie prezenți fizic”, spune Fazilet Seyitoglu, psiholog clinician, pentru TRT World.
Seyitoglu, care a petrecut peste un deceniu cercetând impactul psihologic al interacțiunilor digitale și a scris cărți despre bunăstarea emoțională, comentează asupra diferitelor moduri de socializare și efectele acestora asupra oamenilor.
„Oamenii par sociabili; interacționează pe Facebook, Twitter, Instagram. Dar acestea nu sunt tipurile de interacțiuni care hrănesc sufletul”, afirmă ea. „Când te doare inima sau ai nevoie de cineva care să stea lângă tine în tăcere, nicio aplicație nu poate oferi acel tip de companie.”
Paradoxul unei ere conectate
Cu aproape 5 miliarde de oameni online și peste 2,5 miliarde care folosesc zilnic rețelele de socializare, umanitatea este mai conectată digital ca niciodată. Cu toate acestea, studiile arată în mod repetat o creștere a sentimentului de singurătate, în special în rândul tinerilor adulți.
Într-un studiu din 2022 condus de psihologul Eric J. Moody, studenții care participau frecvent la conversații față în față au raportat niveluri mai scăzute de singurătate socială și emoțională. În schimb, utilizatorii frecvenți de internet au experimentat mai puțină singurătate socială, dar mai multă singurătate emoțională — un gol pe care niciun scroll nu-l poate umple.
Seyitoglu subliniază acest paradox.
„Lumea digitală se mișcă rapid. Oamenii caută plăcere, validare și satisfacție instantanee. Este un spațiu condus de ego, nu de empatie. De aceea asistăm la o erodare a prieteniilor reale, reciproce”, spune ea.
Problema, adaugă Seyitoglu, este mai profundă decât timpul petrecut în fața ecranului. „Pierdem ceva sacru, valorile societăților estice care puneau accent pe comunitate, familie și relații pe termen lung. Astăzi, totul gravitează în jurul sinelui. Plăcerea instantanee. Viața singuratică. Sufletul uman suferind de foame”, notează ea.
Ea descrie două scenarii în care prietenii virtuali nu pot înlocui pe cei din viața reală, mai ales în momente de criză. Motivele pentru astfel de comportamente pot fi diverse, adaugă ea.
„În momente de criză, prietenul tău de pe Facebook nu poate veni la ușa ta. Locuiește pe cealaltă parte a lumii. Indiferent câte aprecieri primești, acestea nu se compară cu cineva care te ține de mână când plângi.”
Îngrijorarea ei nu este doar filosofică. Studiile realizate de Engelberg și Sjöberg (2004) au legat utilizarea intensă a internetului de o adaptare socială mai scăzută și o inteligență emoțională redusă.
Un alt studiu din 2014 realizat de Yao și Zhong a descoperit că dependența de internet poate, de fapt, să provoace singurătatea, nu să o vindece.
Un apel la redescoperirea reciprocă
Ce putem face într-o lume saturată de zgomot digital și interacțiuni superficiale?
„Adevărata prietenie poate începe online”, spune Seyitoglu, „dar trebuie să crească în lumea reală. Prietenia adevărată înseamnă sacrificiu, timp și prezență fizică. Fără acestea, riscăm să devenim străini, chiar și pentru noi înșine.”
Într-o societate în care chiar și vârstnicii se îndreaptă spre ecrane pentru companie, Seyitoglu îndeamnă la o întoarcere la lucrurile de bază: mese comune, conversații reale, vizite spontane.
Pe măsură ce nivelurile de singurătate cresc la nivel global, recunoscute acum de unele guverne ca o criză de sănătate publică, cuvintele lui Seyitoglu ating o coardă sensibilă.
„Atingerea este umană. Contactul vizual este vindecător. Trebuie să ne amintim că a fi văzut nu este același lucru cu a fi cunoscut”, adaugă ea.
Într-o lume de storyuri selectate și filtre, poate cel mai radical lucru pe care îl putem face este să arătăm cine suntem cu adevărat, fără filtre, unul pentru celălalt.
Așadar, pe măsură ce derulezi astăzi prin postările de astăzi dedicate prieteniei, ia în considerare să închizi ecranul și să suni pe cineva — sau, și mai bine, să te întâlnești cu ei în persoană. Pentru că, deși lumea digitală promite conexiune, în prezența fizică a celuilalt găsim adevărata apartenență.
Și de Ziua Internațională a Prieteniei, ea oferă un mesaj liniștit, dar urgent: „Fiecare secundă pe care o investim mai mult în viața digitală, o furăm din viața noastră socială. Și, în cele din urmă, vom simți această sărăcie, nu în feed-urile noastre, ci în inimile noastre.”
