„Tuturor străinilor rezidenți care s-au alăturat protestelor pro-jihadiste, vă avertizăm: în 2025, vă vom găsi și vă vom deporta."

Așa scrie pe pagina de internet a Casei Albe dedicată ordinului executiv semnat de președintele SUA, Donald Trump, pe 29 ianuarie. Conform administrației americane, ordinul are scopul de a lua „măsuri ferme și fără precedent” pentru a combate antisemitismul în campusurile universitare și în spațiile publice.

În fișa informativă care însoțește documentul, Trump acuză acești „străini rezidenți" că „celebrează violurile în masă, răpirile și crimele Hamas", precum și că obstrucționează sinagogile, agresează credincioșii și vandalizează monumentele și statuile americane.

Criticii susțin însă că limbajul general al ordinului și implementarea sa reprezintă un atac direct asupra activismului pro-palestinian și a drepturilor la libera exprimare în SUA.

Reprimare țintită?

La doar câteva săptămâni după semnarea ordinului, pe 10 martie, Mahmoud Khalil, un activist palestinian și student la Universitatea Columbia din New York, a fost reținut. Trump l-a etichetat pe rețelele de socializare pe Khalil drept „student străin radical pro-Hamas”, deși Khalil, rezident permanent în SUA cu green card, nu fusese acuzat oficial de nicio infracțiune.

Arestarea sa a generat reacții rapide la nivel internațional din partea organizațiilor pentru drepturi civile, avocaților și academicienilor, care au condamnat-o ca fiind o încălcare alarmantă a drepturilor garantate de Primul Amendament.

Până în prezent, Departamentul pentru Securitate Internă (DHS) a oferit doar motive vagi pentru reținerea lui Khalil. O postare pe platforma X susține că „Khalil a condus activități aliniate cu Hamas, o organizație desemnată drept teroristă.”

Decizia se bazează pe o lege de imigrație rar utilizată, care oferă Secretarului de Stat autoritatea de a considera prezența unui non-cetățean în SUA „incompatibilă cu politica externă”, făcându-l astfel eligibil pentru deportare.

Cu toate acestea, Casa Albă nu a prezentat dovezi concrete împotriva lui Khalil, iar un judecător federal a suspendat temporar deportarea sa, argumentând că dosarul nu avea suficiente temeiuri legale.

Influența ADL

În timp ce guvernul federal a adoptat o poziție agresivă împotriva activismului studențesc pro-palestinian, o mare parte din climatul actual din campusuri a fost modelată de influența unor organizații puternice de lobby pro-Israel.

Una dintre cele mai proeminente este Liga Anti-Defăimare (ADL), recunoscută pe scară largă drept principala forță de susținere pro-Israel în politica internă a SUA.

Cu doar câteva zile înainte de arestarea lui Khalil, CEO-ul ADL, Jonathan Greenblatt, a declarat public că a avut „discuții directe” cu oficialii Universității Columbia pentru a aborda eforturile de combatere a antisemitismului în campus.

„Chiar ieri am fost în campus pentru a mă întâlni personal cu studenți evrei și am ascultat istorii despre hărțuire și intimidare,” a scris Greenblatt pe platforma X, pe 8 martie.

El a cerut, de asemenea, ca Universitatea Columbia să colaboreze mai activ cu autoritățile de aplicare a legii de la nivel statal și federal, asigurându-se că studenții acuzați de comportament antisemitic se confruntă nu doar cu sancțiuni disciplinare din partea universității, ci și cu „consecințe reale în lumea reală pentru încălcarea legii.”

Două zile mai târziu, Khalil a fost arestat, arestarea sa ridicând întrebări despre rolul potențial al eforturilor externe de lobby în modelarea răspunsului administrației față de activismul pro-palestinian.

Sistem disciplinar secret

La momentul arestării sale, Khalil era deja investigat de către Biroul de echitate instituțională (OIE) al Universității Columbia – un organism disciplinar secret creat pentru a aborda plângerile legate de hărțuire și discriminare.

Cu toate acestea, numeroase rapoarte sugerează că OIE funcționează mai puțin ca un organism neutru care abordează discriminarea și mai mult ca un sistem intern de urmărire penală care vizează disidența studenților în privința conflictului israelo-palestinian.

Pe 4 martie, o investigație a Drop Site News a dezvăluit că studenții acuzați de conduita inadecvată erau obligați să semneze acorduri de nedivulgarea (NDA) pentru a putea examina dovezile împotriva lor, practic reducându-i la tăcere și împiedicându-i să-și discute cazurile în public.

Faptul că OIE a reinterpretat Legea Drepturilor Civile pentru a trata criticile la adresa Israelului ca o formă de „hărțuire discriminatorie" spune multe despre alinierea sa cu obiectivele politice cheie ale ADL.

ADL este organizația care a fost un important susținător al adoptării controversatei definiții a antisemitismului formulată de IHRA (International Holocaust Remembrance Alliance - Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului), care a fost criticată aspru pentru echivalarea antisemitismului cu anti-sionismul.

„ADL de multă vreme confundă critica la adresa Israelului cu antisemitismul. De aceea mulți analiști și reporteri nu mai au încredere nici măcar în datele ADL, pentru că aceștia confundă protestele pro-palestiniene, protestele anti-genocid cu antisemitismul," a declarat pentru TRT World Zachary Foster, istoric american specializat în Palestina și Orientul Mijlociu.

Foster susține că această influență a modelat direct abordarea Universității Columbia în ceea ce privește supravegherea activismului studențesc.

„Este extrem de înfricoșător și înseamnă că o critică legitimă la adresa unui stat de apartheid judecat pentru genocid la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) nu mai este tolerată la Columbia," a spus el.

Documentele publice confirmă că ADL a făcut lobby activ pe lângă legiuitorii americani pentru a impune controversata definiție IHRA, denunțată de critici ca fiind „periculoasă" și „politizată".

Conform raportului Drop Site News, OIE din Columbia a vizat studenți simplu pentru că au afișat postere, au distribuit postări pe rețelele sociale, au organizat proteste care cereau condamnarea Israelului și au etichetat acțiunile Israelului drep genocid.

„Posterele spuneau lucruri precum 'Condamnă Israelul' și 'Israelul este un stat terorist', ceea ce acum mi se spune de către Columbia că constituie hărțuire discriminatorie conform Legii Drepturilor Civile. Dacă unul dintre aceste postere ar fi îndemnat 'Ucideți sioniștii' sau ceva de genul, aș înțelege, dar nu era nimic de genul acesta", a declarat un student de la Columbia, citat de site-ul de știri.

Istoricul de supraveghere al ADL

Rolul ADL în modelarea politicii campusurilor face parte dintr-o istorie mai lungă de operațiuni de supraveghere și influență.

Începând din anii 1970, organizația a promovat ideea de „nou antisemitism", un concept care clasifică anti-sionismul și anumite critici la adresa Israelului drept forme de antisemitism.

În 2022, însuși Greenblatt a declarat că nu există nicio diferență între cele două, atrăgând reacții negative din partea numeroaselor grupuri evreiești, precum și din partea unor membri ai personalului ADL.

„Anti-sionismul este antisemitism," a declarat Greenblatt în timpul unui discurs la un summit al ADL.

„Anti-sionismul ca ideologie este înrădăcinat în furie. Se bazează pe un singur concept: negarea unui alt popor, un concept la fel de străin discursului modern precum supremația albă," a susținut el.

Discursul său a etichetat, de asemenea, grupurile Students for Justice in Palestine și Jewish Voice for Peace drept extremiști de „stânga radicală", argumentând că acestea reflectă extrema dreaptă. Ambelor grupuri li s-a interzis organizarea de evenimente la Universitatea Columbia începând cu 2024.

Site-ul web al ADL afirmă în mod deschis că „modelează activitatea factorilor de decizie politică" la nivel federal, statal și local.

În plus, organizația și-a extins semnificativ eforturile de lobby, crescând cheltuielile politice cu 94% în 2004, ajungând la cheltuieli totale de lobby de 1,4 milioane de dolari, cu scopul de a promova o „agendă legislativă" ambițioasă.

Aceste eforturi au loc pe fondul controverselor din trecut ale ADL, inclusiv scandalul de spionaj ADL din 1993, în care organizația a fost prinsă supraveghind ilegal peste 10 000 de persoane și 950 de organizații din întregul spectru politic, inclusiv grupuri arabo-americane, organizații pentru drepturile civile ale afro-americanilor precum NAACP, activiști de stânga, organizatori anti-apartheid și chiar grupuri evreiești progresiste.

Măsurile de reprimare a activismului pro-palestinian la Universitatea Columbia – și nu numai – ridică întrebări îngrijorătoare cu privire la amploarea influenței lobby-ului pro-Israel asupra politicilor din campusurile americane, a libertății de exprimare și a aplicării drepturilor civile.

Linia dintre combaterea antisemitismului și suprimarea disidenței politice devine periculos de neclară.