România, al doilea cel mai populat stat din Balcani și un membru important al UE și NATO, se îndreaptă spre alegeri prezidențiale cruciale în această lună. Cu candidați populiști în ascensiune și partidele tradiționale pro-Bruxelles sub presiune, rezultatul ar putea influența atât direcția politicii externe a țării, cât și dinamica frontierei estice a Uniunii Europene.

În centrul acestei schimbări se află George Simion, un naționalist de 38 de ani și lider al partidului de dreapta Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Fost activist civic și parlamentar, Simion este cunoscut pentru stilul său provocator, viziunile pro-Trump și opoziția față de ajutorul militar pentru Ucraina. El susține o politică externă „neutră” și a cerut restaurarea granițelor României de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, afirmații care stârnesc neliniște în întreaga Europă de Est.

Simion conduce în sondaje, depășind mai mulți candidați tradiționali care s-au aliniat, în mod obișnuit, politicilor pro-UE și pro-NATO. Deși adesea etichetat drept eurosceptic, poziția sa exactă față de Uniunea Europeană este mai ambiguă, fiind un subiect de dezbatere continuă în rândul analiștilor.

Viitorul scrutin vine după alegerile prezidențiale haotice din decembrie, anulate de Curtea Constituțională a României din cauza unor presupuse implicări rusești. Alegerile fuseseră câștigate de un alt candidat de dreapta, Călin Georgescu, care acum a fost exclus din cursă. Moscova a negat orice implicare.

Primul tur de scrutin de duminică se estimează a fi extrem de competitiv. „Este dificil de prezis cine va câștiga,” spune Ecaterina Matoi, cercetător la Institutul de Studii Politice și Economice din Orientul Mijlociu (MEPEI) din București. Dacă niciun candidat nu obține o majoritate absolută, cursa va avana în turul al doilea între primii doi candidați. „O rearanjare a preferințelor și alianțelor” ar putea determina rezultatul final, explică Matoi pentru TRT World, referindu-se la diviziunile dintre taberele pro-UE, naționaliști și simpatizanți ai Rusiei.

În întreaga regiune, alegerile naționale sunt tot mai mult modelate de forțe globale, de la războiul din Ucraina până la agenda politică a administrației Trump, care include tarife pentru a sprijini partide de dreapta precum AfD din Germania. Republica Moldova, vecina estică a României, a reales un președinte pro-occidental în noiembrie. Însă Georgia, un stat caucazian post-sovietic, a readus un guvern apropiat de Rusia pentru un al patrulea mandat. România, fost membru al Pactului de la Varșovia, reflectă acum această diviziune ideologică, cu lupte interne intense între loialiștii euro-atlantici și concurenții conservatori naționaliști.

Este Simion cu adevărat eurosceptic?

Deși Simion este frecvent portretizat de mass-media occidentale ca eurosceptic, cercetătorii români cer o interpretare mai nuanțată. „Dacă și cât de mult este George Simion un eurosceptic poate fi considerat subiect de dezbatere", spune Matoi. Ea subliniază că termenul „eurosceptic” se bazează adesea pe contexte politice învechite. „Confuziile de terminologie și asocierile cu tipare politice istorice pe scena publică,” explică Matoi.

Partidele de extremă dreapta din Europa, precum Rassemblement National din Franța sau AfD din Germania, au fost mult timp etichetate drept eurosceptice. Chiar și actualul prim-ministru al Italiei, Giorgia Meloni, a fost prezentată în trecut ca eurosceptică, dar acum este considerată drept un „potențial politician influent la Bruxelles.”

Această evoluție, de la critic naționalist la insider pragmatic, a devenit tot mai comună în politica europeană. Liderii care fac campanie pe baza unei retorici anti-UE își ajustează adesea poziția odată ajunși la putere. Dacă Simion câștigă, o schimbare similară ar putea avea loc, în funcție de modul în care va guverna și de reacția Bruxelles-ului.

„Este dificil de prezis reacția UE, dar, în opinia mea, UE va reacționa cu prudență,” spune Alexandru Niculescu, cercetător român la Universitatea Liberă din Bruxelles (ULB), interesat de Balcani, Turkiye și Orientul Mijlociu. „Atitudinea și politicile lui George Simion vor influența răspunsul viitor al UE.”

Făcând o paralelă cu Italia, Niculescu spune pentru TRT World: „UE va reacționa similar cu modul în care a reacționat la victoria lui Meloni în Italia—ea a fost prezentată ca o eurosceptică de extremă dreapta înainte de a ajunge la putere, dar acum este considerată a fi o persoană de dreapta, deși nu extremistă, cel puțin în ochii mass-media și ai factorilor de decizie din UE.”

El subliniază, de asemenea, că, la fel ca Meloni, Simion, care „până acum a fost doar un activist civic și membru al parlamentului român, va ajunge să înțeleagă realitatea consensului și cultura compromisului din cadrul Consiliului UE.” Acest lucru sugerează că procesul de socializare în cadrul Consiliului UE, format din șefii de stat sau de guvern ai celor 27 de țări membre, l-ar putea modera pe Simion dacă ar fi ales președinte. „Ar avea prea mult de pierdut și prea puțin de câștigat din opoziția sau deteriorarea relațiilor cu UE,” explică cercetătorul.

„Simion este un naționalist și un conservator; unii spun că are legături cu Rusia, dar nu a menționat niciodată că România ar trebui să părăsească UE și nici nu a fost un adversar dur al UE, precum Diana Șoșoacă,” notează Niculescu.

La fel ca Georgescu, Șoșoacă a fost, de asemenea, exclusă din cursa prezidențială de Curtea Constituțională, a cărei motivare pentru anularea alegerilor din decembrie este „încă neclară,” deoarece documentele Consiliului Suprem de Apărare a Țării depuse la autoritatea judiciară supremă „rămân clasificate,” spune Niculescu.

Deși România are un sistem parlamentar bicameral, președintele său are puteri semi-executive, comandând forțele armate ale țării și conducând consiliul național de securitate națională, care are prerogative de a decide asupra unor probleme cheie, precum ajutorul militar. Președintele reprezintă, de asemenea, România la reuniunile UE și NATO și numește prim-miniștri, judecători de rang înalt și șefi ai serviciilor de informații.

„Accentuarea unei dinamici binare între forțele pro-UE și cele pro-ruse ascunde realitatea mai profundă a dinamicii puterii din România—o țară în care serviciile secrete dețin încă o putere semnificativă și unde este mai ușor să încadrezi situația în termeni binari decât să dezvălui complexitățile vieții politice interne,” spune Niculescu.

Poate Simion să câștige cu adevărat?

Experții sunt împărțiți. Deși Simion are rezultate bune în sondaje, el se confruntă cu o opoziție puternică din partea unor rivali bine conectați.

Crin Antonescu, fost președinte al Senatului în vârstă de 65 de ani și candidat al guvernului minoritar format din trei partide, este considerat favorit al oamenilor aflați a putere. Cu sprijinul rețelelor provinciale ale partidelor el este așteptat să mobilizeze alegătorii din mediul rural și semi-urban, mai ales împotriva lui Simion, care va fi probabil prezentat ca extremist, potrivit lui Niculescu.

Totuși, surprizele rămân posibile. Nicușor Dan, primarul Bucureștiului în vârstă de 55 de ani, ar putea intra în turul al doilea. Însă atractivitatea sa urbană s-ar putea să nu se traducă în voturi rurale, deschizând posibil o cale pentru Simion dacă sprijinul mainstream se fragmentează, explică Niculescu.

Un alt factor imprevizibil este Victor Viorel Ponta, fost prim-ministru și fost lider al Partidului Social Democrat. „Probabil va fi susținut de coaliția de guvernare, dar nu este bine privit de populație după incendiul din clubul Colectiv din 2015,” spune Niculescu.

„Este puțin probabil ca Simion să câștige direct,” spune Niculescu, „dar cu cât câmpul devine mai fragmentat, cu atât mai plauzibilă devine calea sa către o surpriză în turul al doilea.”

Chiar dacă Simion câștigă, adevăratul test va fi cum va naviga prin aceste instituții înrădăcinate—și dacă Bruxelles-ul îl va trata ca pe un outsider sau ca pe un nou jucător într-un spectru european tot mai diversificat.