În cadrul reuniunii de luna trecută a Consiliului de Asociere Uniunea Europeană-Israel, Bruxelles-ul și-a exprimat sprijinul pentru reconstrucția Gazei, un armistițiu prelungit și întoarcerea palestinienilor strămutați acasă.

Acum, Uniunea Europeană își intensifică apelurile împotriva blocadei israeliene asupra ajutorului umanitar pentru Gaza și își exprimă „îngrijorarea profundă” față de violențele din Cisiordania ocupată, unde forțele israeliene continuă să atace taberele de refugiați și să vizeze orașe întregi din nord.

Cu toate acestea, în ciuda discuțiilor despre modelarea viitorului Gazei și respectarea dreptului internațional, există semne că UE nu este dispusă să-și transforme promisiunile în acțiuni concrete. Iată ce stă în calea acestui proces.

Diviziuni profunde și provocări în exercitarea influenței

Pozițiile divergente privind Israelul și Palestina subminează hotărârea UE în ceea ce privește reconstrucția Gazei. Uniunea Europeană și-a exprimat sprijinul pentru planul de reconstrucție post-conflict al Egiptului, în valoare de 53 de miliarde de dolari, care respinge toate formele de violență și extremism și subliniază că strămutarea palestinienilor din Gaza este exclusă. Totuși, trecutul UE în ceea ce privește refuzul de a cere socoteală pentru abuzurile grave ale Israelului contrazice promisiunea sa de a valoriza dreptul umanitar internațional și de a proteja viețile palestinienilor.

Un exemplu clar este cererea Spaniei și Irlandei de a revizui urgent Acordul de Asociere UE-Israel, principalul document care reglementează relațiile comerciale și politice dintre cele două părți. Deși articolul 2 al acestui acord condiționează relațiile bilaterale în ceea ce privește „respectarea drepturilor omului”, numeroase state membre ale UE au refuzat recent să aducă subiectul în discuție.

Aceasta oferă practic un „cec în alb” pentru actele de genocid, epurare etnică și crime împotriva umanității comise de Israel. „Statele UE, inclusiv Germania, Ungaria și Slovacia, doresc să protejeze Israelul de orice critică semnificativă”, explică Michael Lynk, profesor asociat la Facultatea de Drept a Universității Western din Ontario. „Acest lucru paralizează acțiunile politice eficiente ale UE și diminuează influența politică pe care ar putea-o folosi dacă ar fi mai unită.”

Chiar și în cazul unei unități parțiale, UE se confruntă cu limite considerabile în exercitarea influenței sale. Timp de peste trei decenii, Statele Unite au jucat un rol dominant în modelarea procesului de pace controversat dintre Israel și Palestina, iar influența sa se extinde acum și asupra sprijinului pentru reconstrucția Gazei.

Sprijinul reînnoit al Washingtonului pentru „preluarea” Gazei, condamnată pe scară largă, ar putea complica și mai mult eforturile UE, în timp ce Bruxelles-ul încearcă să evite strămutarea permanentă a palestinienilor. În plus, încercarea UE de a implementa planul de reconstrucție condus de Egipt prezintă o provocare proprie: ar putea necesita sprijinul SUA pentru o implementare eficientă.

Ce slăbește și mai mult influența UE este performanța sa slabă în stabilizarea Gazei și a Cisiordaniei ocupate. Sancțiunile anterioare împotriva coloniștilor evrei și a entităților israeliene nu au produs schimbări semnificative în permanența ocupației israeliene, un factor cheie în protejarea demnității poporului palestinian.

În plus, UE a ignorat în mod deliberat dovezile timpurii ale crimelor de război israeliene furnizate de propriul său reprezentant special pentru drepturile omului, ocolind sfaturile de a suspenda relațiile politice sau de a refuza licențele de export pentru arme. Având în vedere aceste atitudini evidente în timpul genocidului de 15 luni al Israelului, cum pot palestinienii să aibă încredere că UE își va schimba cursul?

În ciuda acestor neajunsuri, calea UE către corectarea cursului ar fi putut veni din interior. Activismul Spaniei și Irlandei în privința Palestinei elimină orice îndoială. „Ca promotori ai unei politici europene mai echilibrate și serioase și oferind un exemplu despre cum aceasta poate fi aplicată cu succes fără costuri mari, activismul Spaniei și Irlandei în privința Palestinei stabilește un precedent moral care poate încuraja și pe alții să îl imite”, afirmă Hussein Ibish, cercetător senior la Institutul Statelor arabe din Golf din Washington, pentru TRT World.

Complicitatea în crimele de război israeliene

Dorința UE de a risca să devină complice la crimele de război israeliene îi subminează, de asemenea, credibilitatea cu privire la Palestina. Un exemplu clar este extinderea ilegală a coloniilor israeliene. UE a refuzat să întrerupă legăturile comerciale și de afaceri cu aceste colonii, în ciuda creșterii atacurilor susținute de stat ale coloniștilor și demolărilor de locuințe ale palestinienilor.

Având în vedere că ruperea legăturilor este esențială pentru a asigura conformitatea UE cu hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 2024, UE riscă complicitatea în crimele legate de colonii împotriva palestinienilor – populația pe care speră să o protejeze.

De asemenea, este un fapt evident că UE pur și simplu nu a făcut suficient în privința Cisiordaniei ocupate până în prezent. Luați în considerare strămutarea forțată: Bruxelles-ul a stat deoparte și a privit cum Israelul a strămutat forțat 40 000 de palestinieni în ultimele săptămâni, oferind doar condamnări retorice pentru un act pe care îl consideră o „crimă de război” și o încălcare a dreptului internațional.

Lipsa de presiune din partea UE pare să ofere Israelului un cec în alb pentru a continua cu cea mai mare strămutare forțată a palestinienilor din Cisiordania ocupată din ultimele decenii și a alimentat temerile privind o anexare mai amplă a coloniilor ilegale din Cisiordania sub conducerea prim-ministrului Benjamin Netanyahu.

Cum reduce toate acestea riscurile de violență sau aduc teritoriile palestiniene mai aproape de o relativă liniște? În schimb, abordarea pasivă a UE față de Cisiordania ocupată a împuternicit guvernul de extremă dreapta al Israelului să aducă în prim-plan un nou proiect de lege privind anexarea.

„Obiectivele pe termen lung ale Israelului sunt de a expulza cât mai mulți palestinieni posibil și elimina odată pentru întotdeauna pretențiile palestinienilor la suveranitate”, afirmă Muhannad Ayash, profesor de sociologie la Universitatea Mount Royal din Canada, pentru TRT World. „Aceste obiective contravin celor susținute public de UE.”

Acțiunile proprii ale UE subminează abordarea sa față de Gaza și viitorul Cisiordaniei ocupate. Blocul este afectat de diviziuni în privința Israelului și Palestinei, dispune de o influență limitată și nu poate predica pacea pe termen lung când unele dintre statele sale membre au contribuit la genocidul Israelului.