Cartea mea A Dismantled State: The Untold Story of Kashmir After 370 (Un stat destrămat: povestea nespusă a Kashmirului după 370) se află pe lista celor 25 de cărți interzise de Departamentul de Interne din Jammu și Kashmir, sub conducerea guvernatorului local numit de guvernul indian.

Aceasta nu este prima dată când cărțile sunt interzise în India, dar acest caz este deosebit de grav. 25 de cărți au fost țintite pe motive vagi și nefondate, la o scară fără precedent. Acest lucru nu este doar o dovadă șocantă a cenzurii flagrante a guvernului, ci reflectă și realitatea distopică din Kashmir.

Conform notificării oficiale, cărțile interzise „joacă un rol crucial în inducerea în eroare a tinerilor, glorificarea terorismului și incitarea la violență împotriva statului indian”. Se adaugă că aceste cărți „incită la secesionism și pun în pericol suveranitatea și integritatea Indiei”. Aceste afirmații sunt înșelătoare și bazate pe capricii, nu pe dovezi.

Afirmații oficiale înșelătoare

Niciuna dintre aceste lucrări nu glorifică terorismul și nu promovează vreo agendă ascunsă, așa cum susține guvernul. Majoritatea acestor cărți sunt publicate de edituri de renume, care cu siguranță nu publică materiale fără a se asigura că cercetarea și dovezile oferite pentru fiecare afirmație sunt riguroase.

În special în cazul Kashmirului, care a fost mereu un spațiu contestat, editorii sunt extrem de precauți și adesea adaugă un strat suplimentar de verificare.

Lucrarea mea este rezultatul a peste doi ani de cercetare, autentificare și scriere. Este o narațiune jurnalistică despre Kashmir după ce și-a pierdut statutul special și statutul de stat în 2019, bazată pe surse din domeniul public, interviuri și muncă de teren, pe lângă analiza noilor legi și politici, contextul istoric și impactul acestora asupra oamenilor de la fața locului.

Deoarece era critică la adresa statului și a fost scrisă într-o perioadă în care guvernul indian începea să-și intensifice controlul autoritar în Kashmir, Harper Collins India, editorul meu, a tratat regiunea ca fiind și mai delicată.

Editorii au implementat protocoale riguroase de verificare a faptelor și mai multe etape de revizuire, fiecare afirmație fiind documentată și verificată temeinic.

Cartea mea a trecut prin trei verificări legale minuțioase, editorii verificând fiecare afirmație în raport cu dovezile înainte de a aproba publicarea.

Aceasta a fost scrisă pentru a aduce în domeniul public adevărul despre afirmațiile guvernului privind Kashmirul, în timp ce reducea la tăcere toate vocile disidente, viza jurnaliștii, elimina spațiile societății civile și reprima activitatea politică. Acest lucru a fost implementat prin transformarea Kashmirului, geografic trunchiat și retrogradat politic la statutul de teritoriu al Uniunii, într-un stat polițienesc și supravegheat.

Ca multe alte cărți de pe listă, care constituiau o arhivă semnificativă a istoriei și politicii Kashmirului, cartea mea documenta perioada contemporană, completând golul de informații și cunoștințe despre regiune în absența reportajelor media.

Printre cărțile interzise se numără cele ale unor scriitori renumiți precum Arundhati Roy, precum și autorități academice în domeniul Kashmirului, cum ar fi A.G. Noorani, Sumantra Bose, Christopher Snedden și Victoria Schofield, ale căror lucrări cercetate riguros sunt esențiale pentru lista cercetătorilor și academicienilor care se ocupă de Kashmir.

Dacă astfel de cărți vor fi aruncate într-o gaură neagră, va fi imposibil să înțelegem în mod cuprinzător, complex și nuanțat una dintre cele mai tulburate regiuni din lume.

Nicio dovadă, doar contradicții

Criminalizarea celor 25 de cărți pe motive neclare și vagi este o nedreptate gravă nu doar pentru autori, ci și pentru bogăția de cunoștințe pe care aceste cărți o aduc.

Notificarea menționează acuzații neclare de promovare a „narațiunilor false” și „secesionismului” fără a oferi dovezi specifice sau definiții clare ale ceea ce constituie astfel de încălcări.

Se justifică interdicția pe baza unor investigații, dar nu oferă o analiză detaliată sau exemple concrete despre cum aceste cărți, în întregime, unele pasaje sau cuvinte din ele promovau obiectivele menționate.

Dacă nu ar fi o problemă atât de serioasă, ar fi aproape amuzant să vezi guvernul contrazicându-și propria narațiune despre normalitate și pace prin interzicerea literaturii pe care o consideră glorificatoare a terorismului și o sursă potențială de perturbare a păcii.

În timp ce interdicția validează controlul autoritar al guvernului indian, în contradicție cu prevederile constituționale indiene privind libertatea de exprimare, aceasta expune și afirmațiile ipocrite ale Indiei ca fiind „mamă a democrației”.

Consecințe de anvergură

Scopul evident al interdicției este multiplu.

Se încadrează perfect în modelul actual al guvernului naționalist hindus de a controla narațiunea prin cenzură în toată India, așa cum s-a demonstrat prin eliminarea neglijentă a curriculumului din școli și universități, precum și prin controlul de fier asupra Kashmirului sub o militarizare excesivă, supraveghere și coerciție, așa cum s-a demonstrat prin reducerea la tăcere a presei și transformarea ziarelor locale în pliante publicitare ale guvernului.

Scopul este, de asemenea, de a transmite un mesaj îngrozitor că doar versiunea istoriei și politicii aprobată de guvern este acceptabilă, că niciun disident sau contra-narațiune nu este legitimă și că toate cunoștințele și informațiile trebuie eliminate.

Notificarea care solicită interzicerea și confiscarea tuturor cărților interzise este la fel de mult o amenințare pentru cei care citesc și păstrează cărți pentru a-și potoli setea de cunoaștere, cât și pentru scriitorii și cercetătorii care doresc să cerceteze și să scrie.

Astfel de interdicții pot părea lipsite de sens în lumea digitală de astăzi, când ștergerea absolută a cuvântului scris și vorbit este imposibilă. Totuși, ele au consecințe de amploare și dăunătoare, deoarece insuflă frica de cercetare, academie și cunoaștere, rezultând generații care vor ezita să scrie, să citească și, astfel, să gândească.

Nicio națiune mare nu se formează reducându-și cetățenii la entități slab informate, lipsite de capacitatea de a gândi.

Anuradha Bhasin