Beirut, Liban- Pe măsură ce Libanul încearcă să se reconstruiască după devastatorul război de un an cu Israelul, problema dezarmării grupării Hezbollah devine tot mai presantă.

Un președinte nou ales și alegerile municipale mult așteptate au readus speranța stabilizării politice, însă donatorii internaționali transmit un mesaj clar: Libanul nu va primi ajutor semnificativ pentru reconstrucție decât dacă abordează problema prezenței armate a Hezbollah.

De zeci de ani, gruparea militară și politică susținută de Iran a avut o influență majoră asupra deciziilor Libanului privind războiul și pacea. Totuși, în prezent, Hezbollah se află într-o stare de vulnerabilitate fără precedent. Loviturile israeliene continuă să decimeze arsenalul grupării la sud de râul Litani, iar armata libaneză a recâștigat accesul la majoritatea bazelor militare ale grupării din zonă, care anterior erau inaccesibile din cauza prezenței consolidate a Hezbollah.

Vocile libaneze, care solicită ca gruparea Hezbollah să renunțe la arme, s-au intensificat în ultimii ani, mai ales după implicarea grupării în conflicte externe din Siria, Yemen și Irak. Mulți susțin că este timpul ca Hezbollah să urmeze exemplul altor miliții care s-au dezarmat după încheierea războiului civil din 1990.

Charles Jabbour, șeful departamentului media al partidului Forțele Libaneze, consideră că aceste pierderi fac parte dintr-o schimbare mai amplă. „Hezbollah obișnuia să susțină că armele sale descurajează Israelul”, spune el. „Dar acum vedem opusul: Prezența sa a invitat incursiuni israeliene mai profunde.”

Escaladarea din octombrie 2023 dintre Hezbollah și Israel a devastat regiunile sudice, distrugând sau avariind aproape 40% din stocul de locuințe al Libanului—peste 163.000 de unități—și cauzând daune de peste 1 miliard de dolari infrastructurii, conform oficialilor libanezi. Spre deosebire de situația de după războiul din 2006, ajutorul extern întârzie să apară. Mai multe state occidentale, inclusiv SUA, au legat explicit asistența de dezarmarea Hezbollah.

„Partidul nu mai poate acționa ca și cum ar fi deasupra statului”, continuă Jabbour. „Trebuie să se supună autorității guvernului libanez.”

Influență în declin

Odată sprijinit de alianțe regionale, inclusiv de regimul Assad din Siria, Hezbollah operează acum într-un mediu schimbat. Aliații cheie sunt mai slabi sau izolați, iar presiunea diplomatică se intensifică—atât din partea facțiunilor libaneze, cât și a comunității internaționale.

Dezvoltările recente sugerează că Hezbollah ar putea pierde teren atât din punct de vedere militar, cât și politic. Observatorii menționează vizibilitatea redusă a grupării în sudul Libanului și retragerile limitate din zone sensibile ca semne ale unei posibile recalibrări. Totuși, puțini interpretează aceste mișcări ca pași sinceri spre dezarmare.

„Acestea nu sunt concesii—sunt întârzieri tactice”, spune jurnalistul Alain Sarkis. „Hezbollah este sub presiune, dar încă calculează cum să-și mențină influența.”

Rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate al ONU, care solicită dezarmarea în sudul Libanului, a rămas mult timp neaplicată. Dar, având în vedere negocierile neoficiale dintre SUA și Iran care implică viitorul Hezbollah, mulți cred că presiunea externă ar putea modela noi rezultate.

„Ar putea exista înțelegeri diplomatice nedezvăluite”, spune Sarkis. „Dar, dacă acestea nu devin obligatorii, prezența militară a Hezbollah va continua să submineze suveranitatea Libanului.”

Costul întârzierii

Conducerea Hezbollah rămâne public sfidătoare. Într-o declarație recentă, liderul adjunct Naim Qassem a respins categoric ideea dezarmării, numind-o „inacceptabilă”. El a reiterat poziția grupării conform căreia armele sale sunt un pilon al unei așa-numite „strategii defensive”—o narațiune respinsă categoric de oficialii occidentali și de mulți libanezi.

Analistul politic Ali Sbaiti observă că, deși Hezbollah se prezintă drept garant al securității, acest argument își pierde tot mai mult din tracțiunea publică și politică.

„A susține că statul este prea slab pentru a-și proteja cetățenii nu mai este o scuză viabilă”, spune Sbaiti. „Existența grupării ca entitate armată în afara controlului statului reprezintă o problemă structurală, nu o soluție.”

Actorii internaționali, inclusiv trimisul american Morgan Ortagus, au subliniat că viitorul ajutor depinde de pași concreți spre dezarmare, afirmând că gruparea trebuie să renunțe la arme sau războiul va continua.

Instituțiile libaneze, totuși, nu au capacitatea de a impune această cerință. Între timp, Hezbollah a propus integrarea parțială în structurile statului—deși aceste propuneri sunt văzute pe scară largă ca tactici de amânare, nu reforme semnificative.

„Nu este un partid politic—este o miliție cu o structură militară și o ideologie independentă”, notează Sbaiti. „Nu pot pur și simplu să se integreze.”

Fără compromisuri

Actualul impas reflectă mai mult decât o dezbatere internă libaneză—este legat de calcule regionale, acorduri privind explorarea gazelor și interesele occidentale în securitatea energetică. Dar pentru guvernul libanez, problema fundamentală rămâne clară: O facțiune armată care operează în afara autorității statului împiedică recuperarea semnificativă și stabilitatea pe termen lung.

Deocamdată, discuțiile despre dezarmare rămân aspirative. Dar convergența dintre eșecurile militare, izolarea diplomatică și colapsul economic ar putea deschide calea către o nouă etapă, una în care ambiguitatea continuă în jurul armelor Hezbollah nu mai este sustenabilă politic sau economic.

Pe măsură ce Libanul luptă pentru viitorul său, întrebarea nu mai este dacă Hezbollah se va dezarma, ci dacă țara își poate permite costul unei alte întârzieri.

Acest articol a fost publicat în colaborare cu Egab.